Rami – Radioul Poveștilor

Rami și cântecul regăsit

Rami trăia pe un raft de lângă fereastră, într-o casă în care se adunaseră povești din mai multe generații. Era un radio mic, cu un zâmbet cald și o răbdare nesfârșită. În lumea lui, cântecele vechi nu dispăreau: rămâneau ascunse între două foșnete, așteptând pe cineva care să le asculte până la capăt.

Într-o după-amiază ploioasă, o fetiță a găsit lângă Rami un caiet cu versuri, dar fără nicio notă muzicală. Bunica își amintea cuvintele, însă uitase melodia pe care o cânta în copilărie. Rami a lăsat să se audă încet câteva sunete, apoi s-a oprit, ca și cum ar fi pus o întrebare.

Bunica a început să fredoneze. La început cu ezitare, apoi tot mai sigur. Fetița s-a așezat lângă ea, iar cântecul a adus cu el o poveste despre o curte cu un nuc, o vară lungă și prietenii care se strigau de la poartă. Ploaia a continuat, dar nimeni nu se mai grăbea nicăieri.

Din ziua aceea, lângă Rami a rămas mereu un scaun liber. Cine se așeza acolo venea cu o amintire și pleca având încă una. Micul radio învățase că poveștile rămân vii atunci când cineva le spune și altcineva le ascultă.

Rami – Radioul Poveștilor este un simbol al ascultării, al legăturilor dintre generații și al bucuriei de a petrece timp împreună. Pe un raft sau pe birou, îți amintește să faci loc, din când în când, unui cântec drag și unei povești spuse pe îndelete.